Acasa
Ecaterina Teodoroiu s-a născut pe 14 ianuarie 1894, satul Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu și a decedat pe 22 august 1917. Ea a fost un sublocotenent român care a căzut în Bătălia de la Mărășești din timpul Primului Război Mondial.
Biografie
Primul imbold a apărut încă din momentul în care a venit la București și s-a înscris la Școala de Fete, apoi s-a înrolat drept cercetaș. Imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial, Ecaterina participă pe front ca soră medicală. După moartea fratelui ei, Nicolae, căzut pe front, Ecaterina decide că trebuie să slujească țara în locul lui.
În 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu. Trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică, iar soldatul Ecaterina Teodoroiu a fost în primele linii.
Satisfacțiile și durerile se succed în contextul situațiilor dramatice de pe front, agravate în iarna anului 1917 de epidemia de tifos exantematic. Ecaterina este răsplătită pentru curaj cu diferite distincții militare și ridicată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton de infanterie. Era un bun conducător de luptă. Toată lumea o iubea și o respecta. Odată, când a căzut prizonieră, Ecaterina era păzită de un sergent neamț. În drumul spre comandamentul german, văzând ca nu reușește să-l convingă să-i dea drumul, Ecaterina s-a aplecat cu un gest fulgerător, a luat revolverul unui ostaș mort și l-a îndreptat către sergentul neamț. Luat prin surprindere, el a predat arma și a ridicat mâinile, iar Ecaterina l-a capturat și l-a dus la comandamentul trupelor romane, ca prizonier.
La 22 august 1917 a avut loc bătălia de la Varnița și Muncelu. Acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele. În cursul acestei bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. A fost împușcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieți, sunteți cu mine!” A fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitionești, județul Vrancea. Osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Tg. Jiu în mormântul monument din centrul orașului.
Numele ei adevărat a fost Cătălina Toderiu.
Monumente ridicate în cinstea ei
Monumentul “Ecaterina Teodoroiu” (sculptor Dumitru Mățăoanu (1888-1929)), ridicat la Slatina. Construcția a început în 1921 și a durat până la 31 mai 1925, fiind primul monument din țară ridicat în memoria eroinei. Pe un piedestal din beton, în trei trepte, realizat în stil baroc, cu colțurile sub forma unor coloane adosate, se află statuia din bronz a eroinei, realizată în mărime naturală, într-o atitudine dinamică, cu mâna stângă ținând arma în cumpănire iar în mâna dreaptă, ridicată, ține o cască ostășească. Este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul LMI: OT-III-m-B-09080.[1]
Monumentul Ecaterina Teodoroiu din Brăila (sculptor Vasile Ionescu-Varo, 1928) se compune din sculptura ronde-bosse din bronz turnat și patinat montată pe un soclu din zidărie cu ciment. Pe soclu, la bază, este încastrată o placă de bronz cu inscripția: Sublocotenent / erou / ECATERINA / TEODOROIU / căzută în luptele de la / Mărășești august 1917. Din 1974, monumentul se află amplasat în fața Liceului "Gh. Munteanu Murgoci". Este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu cod LMI: BR-III-m-B-02143.[2]
Monumentul Victoriei (Biruinței) (sculptor Oscar Han, 1934), amplasat la Tișița, reprezintă o imortalizare a victoriei din 1916 – 1918. Monumentul de bronz, cu o înălțime de 2,50m, o reprezintă pe Ecaterina Teodoroiu cu sabia ridicată deasupra capului.[3] Inițiatorul monumentului a fost Pamfil Șeicaru, pe cheltuială proprie. La inaugurarea din 20 Septembrie 1934 a participat Regele Carol al II-lea al României și Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia.[4]
Mausoleul Ecaterina Teodoroiu (sculptor Milița Petrașcu, 1936), ridicat la Târgu Jiu. Monumentul, realizat din travertin italian, cu dimensiunile 2,90 x 1,60 m și înălțimea 2,10 m, are forma unui sarcofag de piatră albă, pe un postament cu trei trepte, pe care este amplasat un basorelief ce prezintă scene din viața și activitatea militară a EROINEI DE LA JII - SUBLOCOTENENTUL ECATERINA TEODOROIU.[5] Basoreliefurile de pe fețele laterale ale sarcofagului, sunt organizate astfel: pe fața dinspre miazăzi, apare un tablou prezentând copilăria, în cadrul vieții din satul ei natal; pe latura opusă, apare eroina, în medalion, salutată de cercetașii din care a făcut parte, ca elevă de curs secundar; celelalte două fețe ne-o înfățișează în război, pornind la atac cu plutonul și momentul final, când este dusă la locul de odihnă de mâini pioase de soldați. În cele patru colțuri, veghează patru femei în costum național, ținând în mâini câte o cunună de lauri.[6] Monumentul este înscris la pozitia 474, codul GJ-III-m-B-09469 în Lista Monumentelor Istorice, actualizată prin ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314/8 iulie 2004.[7]
Monumentul eroilor din Azuga (sculptor Ioan Iordănescu, 1937). Constă din două grupuri statuare în mărime naturală, din bronz, în dreapta o femeie simbolizând Patria sprijină un ostaș rănit; în stânga Ecaterina Teodoroiu în uniformă militară, în momentul când este lovită de un glonț ucigaș, lângă un soldat sprijinit de un tun.[8]
Monumentul Sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu (sculptor D. Iliescu, 1972), este amplasat la 500 m nord-vest de satul Muncelu, comuna Străoane, pe partea dreaptă a drumului către Soveja. Are un soclu. Pe partea frontală a soclului din piatră fățuită este montat un basorelief, care o reprezintă pe Ecaterina Teodoroiu. Sub acesta se găsește o placă din marmură pe care se află inscriția „Pe aceste locuri a căzut eroic în luptele pentru apărarea Patriei, la 22 august 1917, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu"[9]
Statuia “Ecaterinei Teodoroiu” (sculptor Iulia Oniță, 1978), amplasată în Târgu Jiu, pe bulevardul ce-i poartă numele, vis-a-vis de Școala Generală “Ecaterina Teodoroiu”.[10]
Bustul Ecaterinei Teodoroiu, (sculptor Florin Musta, 1994), turnat în bronz, montat pe un soclu din marmură, este amplasat pe aleea personalităților istorice de pe platoul din fața Mausoleului de la Mărășești.
Biografie
Primul imbold a apărut încă din momentul în care a venit la București și s-a înscris la Școala de Fete, apoi s-a înrolat drept cercetaș. Imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial, Ecaterina participă pe front ca soră medicală. După moartea fratelui ei, Nicolae, căzut pe front, Ecaterina decide că trebuie să slujească țara în locul lui.
În 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu. Trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică, iar soldatul Ecaterina Teodoroiu a fost în primele linii.
Satisfacțiile și durerile se succed în contextul situațiilor dramatice de pe front, agravate în iarna anului 1917 de epidemia de tifos exantematic. Ecaterina este răsplătită pentru curaj cu diferite distincții militare și ridicată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton de infanterie. Era un bun conducător de luptă. Toată lumea o iubea și o respecta. Odată, când a căzut prizonieră, Ecaterina era păzită de un sergent neamț. În drumul spre comandamentul german, văzând ca nu reușește să-l convingă să-i dea drumul, Ecaterina s-a aplecat cu un gest fulgerător, a luat revolverul unui ostaș mort și l-a îndreptat către sergentul neamț. Luat prin surprindere, el a predat arma și a ridicat mâinile, iar Ecaterina l-a capturat și l-a dus la comandamentul trupelor romane, ca prizonier.
La 22 august 1917 a avut loc bătălia de la Varnița și Muncelu. Acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele. În cursul acestei bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. A fost împușcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieți, sunteți cu mine!” A fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitionești, județul Vrancea. Osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Tg. Jiu în mormântul monument din centrul orașului.
Numele ei adevărat a fost Cătălina Toderiu.
Monumente ridicate în cinstea ei
Monumentul “Ecaterina Teodoroiu” (sculptor Dumitru Mățăoanu (1888-1929)), ridicat la Slatina. Construcția a început în 1921 și a durat până la 31 mai 1925, fiind primul monument din țară ridicat în memoria eroinei. Pe un piedestal din beton, în trei trepte, realizat în stil baroc, cu colțurile sub forma unor coloane adosate, se află statuia din bronz a eroinei, realizată în mărime naturală, într-o atitudine dinamică, cu mâna stângă ținând arma în cumpănire iar în mâna dreaptă, ridicată, ține o cască ostășească. Este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul LMI: OT-III-m-B-09080.[1]
Monumentul Ecaterina Teodoroiu din Brăila (sculptor Vasile Ionescu-Varo, 1928) se compune din sculptura ronde-bosse din bronz turnat și patinat montată pe un soclu din zidărie cu ciment. Pe soclu, la bază, este încastrată o placă de bronz cu inscripția: Sublocotenent / erou / ECATERINA / TEODOROIU / căzută în luptele de la / Mărășești august 1917. Din 1974, monumentul se află amplasat în fața Liceului "Gh. Munteanu Murgoci". Este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu cod LMI: BR-III-m-B-02143.[2]
Monumentul Victoriei (Biruinței) (sculptor Oscar Han, 1934), amplasat la Tișița, reprezintă o imortalizare a victoriei din 1916 – 1918. Monumentul de bronz, cu o înălțime de 2,50m, o reprezintă pe Ecaterina Teodoroiu cu sabia ridicată deasupra capului.[3] Inițiatorul monumentului a fost Pamfil Șeicaru, pe cheltuială proprie. La inaugurarea din 20 Septembrie 1934 a participat Regele Carol al II-lea al României și Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia.[4]
Mausoleul Ecaterina Teodoroiu (sculptor Milița Petrașcu, 1936), ridicat la Târgu Jiu. Monumentul, realizat din travertin italian, cu dimensiunile 2,90 x 1,60 m și înălțimea 2,10 m, are forma unui sarcofag de piatră albă, pe un postament cu trei trepte, pe care este amplasat un basorelief ce prezintă scene din viața și activitatea militară a EROINEI DE LA JII - SUBLOCOTENENTUL ECATERINA TEODOROIU.[5] Basoreliefurile de pe fețele laterale ale sarcofagului, sunt organizate astfel: pe fața dinspre miazăzi, apare un tablou prezentând copilăria, în cadrul vieții din satul ei natal; pe latura opusă, apare eroina, în medalion, salutată de cercetașii din care a făcut parte, ca elevă de curs secundar; celelalte două fețe ne-o înfățișează în război, pornind la atac cu plutonul și momentul final, când este dusă la locul de odihnă de mâini pioase de soldați. În cele patru colțuri, veghează patru femei în costum național, ținând în mâini câte o cunună de lauri.[6] Monumentul este înscris la pozitia 474, codul GJ-III-m-B-09469 în Lista Monumentelor Istorice, actualizată prin ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314/8 iulie 2004.[7]
Monumentul eroilor din Azuga (sculptor Ioan Iordănescu, 1937). Constă din două grupuri statuare în mărime naturală, din bronz, în dreapta o femeie simbolizând Patria sprijină un ostaș rănit; în stânga Ecaterina Teodoroiu în uniformă militară, în momentul când este lovită de un glonț ucigaș, lângă un soldat sprijinit de un tun.[8]
Monumentul Sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu (sculptor D. Iliescu, 1972), este amplasat la 500 m nord-vest de satul Muncelu, comuna Străoane, pe partea dreaptă a drumului către Soveja. Are un soclu. Pe partea frontală a soclului din piatră fățuită este montat un basorelief, care o reprezintă pe Ecaterina Teodoroiu. Sub acesta se găsește o placă din marmură pe care se află inscriția „Pe aceste locuri a căzut eroic în luptele pentru apărarea Patriei, la 22 august 1917, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu"[9]
Statuia “Ecaterinei Teodoroiu” (sculptor Iulia Oniță, 1978), amplasată în Târgu Jiu, pe bulevardul ce-i poartă numele, vis-a-vis de Școala Generală “Ecaterina Teodoroiu”.[10]
Bustul Ecaterinei Teodoroiu, (sculptor Florin Musta, 1994), turnat în bronz, montat pe un soclu din marmură, este amplasat pe aleea personalităților istorice de pe platoul din fața Mausoleului de la Mărășești.