Acasa
Dowloand: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Denumire: Assassin's Creed 2
Gen: Actiune
Descriere:
Cu toate că a avut neajunsurile sale (chit că era denumită pompos
„Director’s Cut Edition”), versiunea PC de Assassin’s Creed s-a numărat
printre titlurile bune din 2008, iar vânzările excelente ale jocului
per-total şi răspunsul primit din partea comunităţii şi a „criticilor”
au fost suficiente ca să-i liniştească pe cei din cadrul Ubisoft care
credeau că este o greşeală să finanţezi "orbeşte" o trilogie. De atunci
au trecut aproape 2 ani, iar acum Assassin’s Creed 2 ne invită din nou
să intrăm în rândurile celor care consideră că „Nimic nu este adevărat.
Totul este permis”.
Dacă în Assassin’s Creed ai colindat Ţinutul
Sfânt în lung şi-n lat, de această dată vei face un salt în timp, cam cu
aproximativ 300 de ani, aterizând în Italia Renascentistă a secolului
al XV-lea. O Italie formată din oraşe-stat, unde băncile aveau un cuvânt
greu de spus, arta şi cultura erau deja în floare, familiile puternice
se luptau între ele cu ajutorul mercenarilor, iar conspiraţiile şi
crimele pentru uzurparea puterii erau la ordinea zilei. Mult mai
important e că evenimentele din Assassin’s Creed 2 se întind pe durata a
23 de ani, aşa că nu vei intra în pâine de la început, ci te vei
transforma treptat într-un maestru asasin împreună cu protagonistul Ezio
Auditore da Firenze.
It is a good life we lead brother
Spre
deosebire de Altaïr Ibn-La'Ahad, Ezio este un tânăr nobil care la
începutul poveştii duce o viaţă lipsită de griji alături de familia sa,
fiind preocupat îndeosebi cu „întreţinerea” tinerelor domnişoare din
Florenţa, neavând nicio idee despre activităţile nocturne ale tatălui
său, Giovanni (pe care le puteţi urmări în scurt-metrajul Assassin’s
Creed 2: Lineage). Această existenţă este însă distrusă în mod brutal în
momentul în care familia Auditore este trădată, iar Giovanni este
executat alături de cei doi fraţi ai lui Ezio, acesta din urmă jurând să
se răzbune.
Însă a dori moartea cuiva nu este suficientă pentru a
şi realiza acest lucru, mai ales când ai de-a face cu membrii ordinului
Cavalerilor Templieri, aşa că Ezio va avea nevoie de ajutorul oricui
este dispus să-l ofere, fie că e vorba de unchiul său Mario sau un tânăr
artist şi inventator numit Leonardo da Vinci. Aici avem de-a face cu
unul dintre principalele plusuri ale jocului – modul în care personajele
şi evenimentele istorice sunt integrate în poveste.
Asta
fiindcă îi vei mai întâlni pe Niccolò Machiavelli, Caterina Sforza,
Girolamo Savonarola sau Lorenzo de' Medici, la care se adaugă scrisori
sau descoperiri legate de Dante Alighieri, Marco Polo, Michelangelo,
Thomas Edison, Nikola Tesla, Henry Ford, Gandhi, Ioana de Arc, Hitler,
Rasputin sau chiar asasinarea lui J.F Kennedy. Iar ce este cu adevărat
impresionant e că introducerea acestor evenimente şi nume celebre este
atât de naturală, încât prima reacţie pe care o ai când le descoperi e
de „Cât de tare!” în loc de „Da mă, bine, vezi să nu”, lucru care nu
poate decât să facă cinste scenariştilor.
Personal, am fost
încântat de modul în care producătorii l-au portretizat pe Leonardo da
Vinci, de la voice acting (Carlos Ferro este din nou la înălţime),
îmbrăcăminte şi personalitatea jovială până la detaliile ancorate în
realitate, cum ar fi faptul că scria sau picta cu mâna stângă. Mult mai
important însă e că pe parcursul jocului el va deveni cel mai apropiat
prieten al lui Ezio, ajutându-l în orice situaţie cu cea mai de preţ
calitate a sa: inteligenţa.
Iar dacă nu ai fost fanul istoriei
universale pe băncile şcolii, nu-i o problemă (prea mare), deoarece
Assassin’s Creed 2 îţi va oferi informaţiile esenţiale despre vremurile
respective, oraşele pe care le vei vizita – Florenţa, Veneţia, Forli,
San Gimignano, Roma (Vaticanul) – clădirile emblematice (Domul din
Florenţa, Capela Sixtină, Turnul Diavolului, Turnul cu Ceas, Clopotniţa
şi Bazilica San Marco, Palatul Dogilor ş.a.m.d) sau personajele pe care
le vei întâlni, aliaţi şi inamici deopotrivă. Iar o parte din monumente
vor avea şi pictograme, pe care odată ce le găseşti şi descifrezi te vor
ajuta să descoperi „Adevărul” (o să vezi în joc ce şi cum, e prea mare
spoiler-ul).
Unele puzzle-uri sunt destul de uşoare, dar la
altele m-am uitat în primă fază ca pinguinul în ceaţă până mi-am dat
seama ce şi cum. Şi chiar dacă nu influenţează în vreun fel desfăşurarea
acţiunii, aflarea Adevărului va pune multe lucruri în context, în
special când vei ajunge la finalul poveştii, la care se adaugă
feeling-ul de „Codul lui Da Vinci” pe care ţi-l oferă când mai
descifrezi câte o pictogramă.
Pe lângă faptul că
edificiile sunt redate excelent ca detaliu şi realitate istorică (de
pildă, celebrul plafon pictat de Michelangelo în Capela Sixtină nu
exista când ajungi s-o vizitezi), fiecare oraş are o identitate vizuală
foarte bine definită care contribuie la imersiune, de la culorile
mohorâte, străzile prăfuite şi „zgârie-norii” din San Gimignano până la
opulenţa şi minunile arhitectonice Renascentiste pe care le vei găsi în
Veneţia sau Florenţa. De altfel, carnavalul din Veneţia este una dintre
secvenţele mele preferate, prin modul în care a fost realizat şi
atmosfera de sărbătoare pe care o oferă.
Muzica lui Jesper Kyd
este din nou sublimă, iar aşa cum City of Jerusalem va fi pentru mine
întotdeauna sinonimă cu primul Assassin’s Creed, Ezio’s Family este
melodia simbolică ce se potriveşte ca o mănuşă întregului joc. Venice
Rooftops este şi ea excelentă pentru free-running sau când eşti fugărit
de soldaţi şi aproape că vei fi tentat să mai pocneşti peste coif câte o
santinelă doar ca să o auzi din nou. Însă nu doar secvenţele de acţiune
beneficiază de un astfel de tratament, întrucât chiar şi o simplă
plimbare prin Florenţa sau întâlnirile cu Leondardo în atelierul său au
propria savoare graţie fundalului sonor.
Trailer:
